Analiza alegerilor prezidențiale 2025 – Turul I (4 mai 2025)

1. Context preelectoral

Alegerile prezidențiale din 2025 au avut loc într-un climat politic atipic, marcat de alianțe neobișnuite și o puternică polarizare între tabăra anti-sistem și establishment-ul tradițional. Partidele de guvernare – PSD, PNL și UDMR – au susținut împreună candidatura fostului lider liberal Crin Antonescu, încercând să prezinte un front unit împotriva ascensiunii extremei dreptehotnews.ro. De cealaltă parte, George-Nicolae Simion, liderul partidului naționalist AUR, a capitalizat pe seama nemulțumirilor populare față de coaliția PSD-PNL, promovând un mesaj suveranist, conservator și anti-sistem care i-a galvanizat baza electorală. Primarul Bucureștiului, Nicușor-Daniel Dan, a intrat în cursă ca independent, mizând pe imaginea sa de candidat anti-corupție și tehnocrat, deși în turul I nu a beneficiat de susținerea explicită a marilor partide de dreapta (USR a avut propriul candidat). Elena-Valerica Lasconi (USR) – cunoscută primar al municipiului Câmpulung – a reprezentat vocea progresistă anti-sistem, însă a rămas în plan secund. Fostul premier Victor-Viorel Ponta a încercat o revenire printr-un discurs naționalist de stânga (suveranist), însă s-a poziționat în afara alianței PSD-PNL. Alte candidaturi notabile au inclus pe Petru-Daniel Funeriu (fost ministru tehnocrat, candidat independent de dreapta), Cristian-Vasile Terheș (europarlamentar eurosceptic), Marcela-Lavinia Șandru (cunoscută pentru activitatea în societatea civilă și media), precum și Sebastian-Constantin Popescu, Silviu Predoiu (fost șef al serviciului de informații externe) și John-Ion Banu-Muscel – toți cu scoruri marginale.

Campania electorală a fost marcată de tensiuni și scandaluri. Cel mai răsunător a fost „scandalul fotografiilor” declanșat cu doar câteva zile înainte de vot: candidata USR, Elena Lasconi, a publicat imagini pretins compromițătoare în care Nicușor Dan ar fi fost surprins într-o întâlnire secretă cu fostul adjunct SRI Florian Coldea și Victor Pontaadevarul.ro. Nicușor Dan a denunțat fotografiile drept falsuri grosolane și a depus plângere penală împotriva lui Lasconi, acuzând-o de fals informatic și încercarea de a-i compromite imaginea chiar înainte de alegeriadevarul.ro. Acest episod de dezinformare a alimentat teoriile conspirației în electoratul naționalist și, potrivit unor analiști, a avut efectul pervers de a demobiliza o parte din susținătorii lui Antonescu (și chiar ai lui Ponta) în favoarea lui George Simionhotnews.ro. Practic, mesajul lui Lasconi sugerând un „blat ocult” între Nicușor Dan, PSD și servicii a consolidat percepția că Simion ar fi singurul adversar real al vechii clase politice, determinând o parte din electoratul PSD predispus inițial să-l sprijine pe Antonescu să migreze către candidatul AURhotnews.ro.

În sondajele preelectorale, Simion era creditat drept favorit al turului I (în jur de 30-35%), însă subestimându-se amploarea valului populist din ziua votuluihotnews.rohotnews.ro. Lupta pentru locul al doilea era strânsă, majoritatea sondajelor indicând un avantaj ușor pentru Antonescu, urmat de Nicușor Dan și, mai la distanță, Ponta. Totuși, campania dinamică a lui Nicușor Dan – axată pe anticorupție și modernizare – i-a adus acestuia un reviriment pe final, mai ales în mediul urban și online. În paralel, oboseala electoratului față de coaliția PSD-PNL (aflată la putere din 2021) și scandalurile de corupție asociate guvernării au alimentat curentul protestatar pro-Simion. Astfel, rezultatul turului I avea să confirme atât victoria detașată a lui George Simion, cât și surpriza accederii în finală a lui Nicușor Dan, în detrimentul candidatului susținut de cele mai mari partide.

2. Analiză geografică a votului

Distribuția voturilor pe județe evidențiază dominanța aproape națională a lui George Simion, cu excepția câtorva enclave urbane și etnice. Candidatul AUR s-a clasat pe primul loc în 34 de județe din țară, în timp ce contracandidații săi au reușit să câștige doar în zone specifice. Nicușor Dan a obținut cele mai multe voturi în Municipiul București (unde este primar în funcție) și în Cluj – ambele centre urbane cu electorat educat și preponderent de dreapta, reticent față de extremism. De asemenea, George-Crin Antonescu s-a impus în câteva fiefuri tradițional liberale sau cu populație maghiară semnificativă: Bihor, Satu Mare, Mureș, precum și în județele Covasna și Harghita【25†】. Aceste două din urmă, având majoritate maghiară, au respins în bună măsură naționalismul lui Simion și, în lipsa unui candidat UDMR propriu, au preferat un candidat perceput ca moderat (Antonescu) sau au absentat masiv la urne (prezență sub 40% în Covasna/Harghita). În restul județelor – inclusiv în toate județele Moldovei, Olteniei și Munteniei – George Simion a fost pe primul loc, adesea cu scoruri covârșitoare, semn că el a reușit să atragă atât electoratul tradițional de dreapta nemulțumit de PNL, cât mai ales electoratul rural și mic-urban de stânga dezamăgit de PSD. De exemplu, în județe considerate altădată „roșii” precum Teleorman sau Olt, Simion a obținut de peste două ori mai multe voturi decât Ponta【26†】【27†】, semn al unei migrații masive a bazei PSD către mesajul naționalist-populist al AUR.

Diaspora a jucat un rol crucial în aceste alegeri, atât numeric cât și ca orientare politică. În primul tur au votat în străinătate circa 973.000 de români, un număr record, care a depășit inclusiv maxima atinsă la turul II din 2019romania.europalibera.org. Mobilizarea a fost facilitată de extinderea secțiilor de vot și de votul anticipat, însă factorul determinant a fost entuziasmul pentru candidatul AUR: diaspora a votat preponderent anti-sistem, acordându-i lui George Simion majoritatea absolută a voturilor din afara granițelor. Per total diaspora, Simion a cumulat ~60% din voturile valabil exprimate (circa 587 de mii de voturi), având procente șocante, de până la 70-75%, în țări cu comunități românești mari ca Italia, Germania și Spaniaromania.europalibera.org. Aceasta marchează o schimbare față de alegerile precedente, când diaspora înclina spre candidați de dreapta moderați; în 2025, discursul naționalist și anti-sistem al lui Simion a galvanizat puternic românii din afara țăriiromania.europalibera.org. Nicușor Dan a fost al doilea preferat al diasporei, obținând aproximativ 25% din voturile din străinătate, în timp ce candidații reprezentând vechiul establishment (Antonescu, Ponta) au fost aproape ignorați de electoratul diasporan (ambii sub 5% cumulat). Acest tablou confirmă tendința ca diaspora să sancționeze dur partidele tradiționale și să susțină candidați percepuți ca nouă alternativă.

În termeni de “bastioane electorale”, George Simion a reușit performanța de a sparge aproape toate fortărețele politice consacrate. În Moldova și Muntenia (unde PSD domina altădată), AUR a luat avans, Simion câștigând detașat județe precum Suceava (bastion conservator-creștin) sau Dâmbovița. În Ardeal, deși câteva județe vestice au mers spre Antonescu (ex. Bihor) sau Nicușor Dan (Cluj), Simion a câștigat și acolo majoritatea (Brașov, Alba, Sibiu ș.a.) semn că mesajul său ultra-conservator a prins chiar și în zonele urbane de centru-dreapta, probabil pe fondul nemulțumirilor economice post-pandemie. Un contrast notabil apare între mediul rural și marile orașe: în municipiile mari (București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov) candidații moderați (Dan sau Antonescu) au obținut rezultate bune, reflectând un electorat mai educat și conectat la valorile pro-europene; în comune și orașele mici însă, Simion a dominat clar, alimentat de un vot negativ împotriva clasei politice.

Nu în ultimul rând, prezența la vot a variat semnificativ geografic. Județele cu cea mai ridicată participare au fost Ilfov (68,1% din electoratul înscris), un caz aparte datorită suburbanizării și mobilizării intense, urmat de Giurgiu (~59%) și Cluj (~56%)【34†】. La polul opus, cele mai scăzute prezențe s-au înregistrat în județe sărace sau cu populație emigrată masiv: Vaslui (doar 32,7% din alegători au votat), Satu Mare (~36%) și Botoșani (~38%)【34†】. Participarea redusă în aceste zone indică fie deziluzie profundă (absența speranței de schimbare), fie exod demografic (mulți alegători pe liste fiind plecați). De remarcat și absenteismul relativ în Covasna/Harghita (~38-40%), explicabil prin lipsa unui candidat care să reprezinte direct comunitatea maghiară.

Grafic: Județele cu cele mai ridicate, respectiv cele mai scăzute rate de prezență la vot în turul I (procent din totalul alegătorilor înscriși pe listele permanente din fiecare județ). Se observă mobilizarea peste media națională în Ilfov (zonele periurbane ale Capitalei) și județe din Ardeal și sud (ex. Cluj, Argeș, Olt), comparativ cu participarea scăzută în județe din Moldova (Vaslui, Botoșani), Transilvania de Nord (Satu Mare, Maramureș) și Secuime (Covasna).

3. Profilul candidaților și evoluții în campanie

George-Nicolae Simion (AUR) – „candidatul anti-sistem”. În vârstă de 38 de ani, Simion a intrat în cursă ca lider al mișcării naționaliste Alianța pentru Unirea Românilor. Platforma sa ideologică a fost una ultraconservatoare și eurosceptică, punând accent pe suveranitatea națională, familie tradițională, religie și lupta împotriva „dictatului Bruxelles-ului”. Mesajele de campanie ale lui Simion au fost dure: a promis eradicarea „sistemului corupt” format din vechile partide, expulzarea influențelor străine considerate nocive (inclusiv respingerea cotelor de migranți și a politicilor progresiste occidentale) și creșterea sprijinului statului pentru „românii de rând”. Simion a beneficiat de o bază de susținători entuziaști – în special tineri naționaliști, membri ai clerului ortodox conservator și români din diaspora frustrați de situația din țară. De asemenea, a fost susținut tacit de unele voci mediatice populiste și de segmente din fostul electorat PSD nemulțumite de alianța PSD-PNL. În spațiul public, Simion a cultivat o imagine de luptător împotriva sistemului, organizând evenimente ample în piețele publice și folosind rețelele sociale pentru a mobiliza electoratul. Campania sa a fost însă marcată și de controverse: adversarii l-au acuzat de extremism, de legături cu Rusia și de promovarea unor retorici care amintesc de perioada interbelică, acuzații pe care Simion le-a respins. Evoluția sa în spațiul public a fost ascendentă pe tot parcursul campaniei, mai ales pe fondul erodării imaginii guvernării: fiecare scandal legat de coaliția PSD-PNL (ex: crize economice, acuzații de corupție) i-a adus lui Simion un plus de susținere. Practic, Simion a intrat în alegeri ca favorit la câștigarea turului I, lucru confirmat de scorul obținut.

George-Crin Laurențiu Antonescu (PSD-PNL-UDMR) – „candidatul coaliției”. Fost președinte al Senatului și lider PNL în anii 2009-2014, Crin Antonescu (65 de ani) a revenit în politică drept candidat comun al PSD, PNL și UDMR, o coaliție care controla majoritatea parlamentară. Profilul său ideologic este de centru-dreapta moderat din punct de vedere economic (liberalism clasic), combinat cu vederi democrat-liberale pro-europene. Fiind susținut și de PSD, Antonescu a încercat să atragă atât votanții de dreapta tradiționali ai PNL, cât și electoratul social-democrat moderat care apreciază experiența și continuitatea. Mesajul său de campanie a fost unul al stabilității și reconcilierii naționale: Antonescu a pledat pentru continuitatea parcursului pro-UE și NATO al României, pentru colaborare între partide și pentru un „front comun împotriva extremismului” reprezentat de AUR. De asemenea, s-a bucurat de susținerea informală a multor primari și baroni locali (PSD și PNL) care și-au pus mașinăriile de partid în mișcare pentru mobilizarea electoratului rural în favoarea sa. Cu toate acestea, campania lui Antonescu a suferit din cauza entuziasmului scăzut: fiind un politician retras din prim-plan de aproape un deceniu, i-a fost dificil să reaprindă simpatia publicului. În plus, asocierea cu două partide aflate la putere a însemnat că Antonescu a purtat povara bilanțului guvernării, fapt exploatat de contracandidați. Evoluția sa în spațiul public a fost ezitantă – a performat bine în dezbaterile televizate (grație oratoriei sale recunoscute), însă a fost ținta constantă a atacurilor atât dinspre Simion (care l-a numit „marioneta sistemului”), cât și, surprinzător, dinspre Nicușor Dan și Lasconi, care i-au reproșat asocierea cu PSD. În ultimele zile, erodarea sprijinului – inclusiv din cauza scandalului fotografiilor menționat, care a indus confuzie în rândul unor alegători PSD – l-a costat intrarea în turul II.

Nicușor-Daniel Dan (Independent) – „tehnocratul reformator”. Primar general al Capitalei la momentul alegerilor (în 2024 fusese reales ca independent susținut de o coaliție de dreapta), Nicușor Dan (55 de ani) s-a poziționat ca independent de centru-dreapta, cu un profil de activist civic și tehnocrat. Fondator al USB/USR, el avea o reputație solidă în rândul electoratului urban educat, ca luptător împotriva corupției și promoter al transparenței administrative. În campanie, Nicușor Dan a pledat pentru „o nouă clasă politică” și pentru continuarea reformelor începute la București la nivel național. Temele lui centrale au fost: digitalizarea administrației, investiții în infrastructură (mai ales energie și transport), protejarea mediului și consolidarea statului de drept. S-a diferențiat de Simion subliniind caracterul pro-european al viziunii sale și respingând naționalismul izolaționist. Deși a candidat independent, în turul I Nicușor Dan a fost tacit sprijinit de unele grupuri de dreapta din afara USR – de pildă, rețeaua de ONG-uri civice și anumiți lideri ai societății civile l-au susținut deschis. De asemenea, a beneficiat de o atitudine favorabilă din partea unor trusturi de presă și posturi TV (remarcabil, România TV – asociat de obicei cu PSD – i-a oferit o platformă pozitivă, semn că segmentul anti-AUR din tabăra puterii vedea în el o opțiune de rezervăg4media.ro). Evoluția lui Nicușor Dan pe parcursul campaniei a fost ascendentă: inițial cotat cu șanse mici la turul II, a profitat de erodarea lui Antonescu și de mobilizarea masivă a publicului urban (prezență ridicată în marile orașe) pentru a-l depăși pe acesta. De asemenea, discursul său echilibrat, fără atacuri la persoană, i-a adus simpatie ca „om politic atipic”. Cu toate acestea, a fost ținta unor atacuri murdare (precum cele ale Elenei Lasconi), pe care însă a reușit să le contracareze legal și mediatic. Sprijinitorii dominanți ai lui Nicușor Dan în turul I au fost tinerii profesioniști din urban, diaspora nouă (emigranți recenți cu studii) și în general votanții de dreapta moderați dezamăgiți de PNL/USR dar care resping AUR.

Victor-Viorel Ponta (Alianța „Patria”) – „naționalistul de stânga”. Fost premier PSD (2012-2015) și candidat prezidențial în 2014, Victor Ponta (52 de ani) a încercat o revenire pe scena mare printr-un discurs schimbat față de trecut. De această dată, el s-a desprins de PSD (care îl susținea pe Antonescu) și a candidat din partea unei alianțe noi, intitulate simbolic Patria, ce a reunit mici formațiuni suveraniste și figuri naționaliste de stânga. Ideologic, Ponta a îmbinat elemente de populism economic de stânga (promisiuni de creștere a pensiilor și salariilor, protecționism economic) cu retorica naționalistă (critici la adresa multinaționalelor și a ingerințelor UE, mesaje religioase și patriotice). Practic, Ponta a încercat să ocupe o nișă similară cu a lui Simion, dar pe partea stângă a spectrului – adresându-se electoratului nostalgic după epoca național-comunistă sau nemulțumit de actuala conducere PSD-PNL. Campania lui a inclus atacuri virulente la adresa „blatului PSD-PNL”, dar și critici la adresa lui Simion (pe care l-a acuzat de lipsă de experiență și demagogie). Ponta a beneficiat de susținerea unor sindicate și a unor foști baroni PSD marginalizați, însă per total resursele sale au fost modeste. Scorul obținut (al patrulea în competiție, ~13%) a reflectat pe de o parte încăpățânarea unei părți din vechiul electorat PSD de a nu vota candidatul coaliției (Antonescu), însă și incapacitatea lui Ponta de a se ridica ca principal port-drapel al nemulțumiților (mulți preferând totuși varianta mai radicală – Simion). Evoluția: Ponta a pornit de la ~8% în sondaje și a crescut ușor pe final, dar insuficient; el a fost practic eclipsat mediatic de duelul Antonescu-Dan pentru locul 2.

Elena-Valerica Lasconi (USR) – „vocea progresistă”. Fost jurnalist de televiziune, devenită primar al municipiului Câmpulung, Elena Lasconi (51 de ani) a fost aleasă de USR pentru a reprezenta electoratul progresist și anti-corupție. Mesajul său a pus accent pe reforma radicală a clasei politice, pe drepturile civile (incluzând respect pentru minorități, deși a evitat subiecte foarte sensibile în contextul ascensiunii conservatorilor) și pe continuarea luptei anticorupție începută de guvernele tehnocrate. Lasconi a militat și pentru investiții în educație și digitalizare, subliniind experiența sa de la conducerea unei primării ca exemplu de administrație modernizată. Cu toate acestea, candidatura sa a suferit de pe urma divizării electoratului anti-sistem de dreapta: o mare parte dintre susținătorii naturali ai USR au preferat fie pe Nicușor Dan (fondatorul USR, văzut ca mai bine plasat în cursă), fie chiar pe Simion (în mod paradoxal, un segment din tinerii anti-sistem au migrat spre AUR din dezamăgire față de scandalurile interne din USR). În plus, decizia Elenei Lasconi de a recurge la atacul controversat cu fotografiile trucate împotriva lui Nicușor Dan i-a afectat credibilitatea – a părut o încercare disperată de a recâștiga atenția. Susținătorii săi principali au fost nucleul dur al USR (activiști urbani, segmente de clasă de mijloc cu vederi progresiste). Rezultatul obținut (~2,7%) a fost sub așteptări, confirmând trendul descendent al USR în opțiunile electoratului, eclipsat atât de independentul Nicușor Dan pe nișa reformistă, cât și de AUR pe nișa protestatară.

Alți candidați minori au avut un impact electoral neglijabil, însă merită notați pentru profilurile lor: Petru-Daniel Funeriu (0,5%) – fost ministru tehnocrat al educației, a promovat o platformă meritocratică și pro-occidentală, atrăgând un mic segment de intelectuali; Cristian-Vasile Terheș (0,4%) – eurodeputat cunoscut pentru pozițiile sale vehement anti-UE și conspiraționiste, a încercat să fure din electoratul AUR, însă majoritatea acestuia a rămas loial lui Simion; Marcela-Lavinia Șandru (0,6%) – activistă civic și realizatoare TV, a candidat ca independentă de centru-stânga, contând pe notorietate dar fără infrastructură de partid; Sebastian-Constantin Popescu (0,3%), Silviu Predoiu (0,2%) și John-Ion Banu-Muscel (0,2%) – toți au reprezentat exotisme ale cursei, cu mesaje fie naționaliste de nișă, fie centrate pe probleme punctuale, nereușind însă să depășească statutul de candidați de listă.

4. Mobilizarea electorală și prezența la vot

Prezența la vot în turul I (4 mai 2025) a fost de 9.571.899 alegători, reprezentând aproximativ 53,2% din totalul de 17.996.367 alegători înscriși pe listele electorale permanentefile-xeacrm9bitggnbhyjv1unsfile-xeacrm9bitggnbhyjv1uns. Acest nivel de participare marchează o creștere ușoară față de primul tur din 2019 (când prezența a fost ~51%) și indică o re-mobilizare a electoratului, probabil stimulată de miza neobișnuită a alegerilor (ascensiunea unui candidat anti-sistem cu șanse reale). În spatele cifrelor generale se află însă diferențe importante pe medii, regiuni și categorii de votanți:

• Urban vs. rural: În mod tradițional, mediul rural din România tinde să aibă o participare egală sau chiar mai ridicată decât mediul urban, datorită rețelelor de mobilizare (primari, mașinăria de partid). În 2025, acest pattern s-a menținut cu un ușor avantaj pentru rural. Astfel, din totalul votanților, ~3,80 milioane provin din localități rurale (din ~7,86 milioane înscriși la sate), comparativ cu ~4,79 milioane votanți în mediul urban (din ~10,12 milioane înscriși în orașe)【31†】. Rata de prezență estimată a fost în jur de 48,4% în rural vs. 47,3% în urban, deci un decalaj mic, de circa un punct procentual în favoarea satelor. Explicațiile țin de mobilizarea organizată: în multe comune, primarii (în special ai PSD și PNL) și rețeaua locală au scos oamenii la vot – fapt reflectat în județe ca Olt, Teleorman, Giurgiu (prezențe peste 50%). În urban, în schimb, participarea a depins mai mult de motivația individuală și de profilul demografic: marile orașe universitare au avut prezențe bune (ex: Cluj 56%, București 50.7%), însă orașele mono-industriale sau cu populație îmbătrânită au înregistrat rate mai modeste. Un element interesant a fost mobilizarea suburbiilor: județul Ilfov (majoritar urban-periurban) a atins un record de 68% prezență – probabil datorită atât implicării autorităților locale, cât și nivelului socio-economic ridicat al multor locuitori (care au dorit să își exprime votul anti-sistem sau anti-extremism).

• Distribuția regională a prezenței: Graficul de mai sus arată contrastul dintre județele fruntașe și codașe la participare. Se remarcă prezențe peste media națională în județele din sud și Transilvania (Ilfov, Giurgiu, Argeș, Cluj, Brașov, Sibiu ș.a.), în timp ce Moldova de nord și extremitatea nord-vestică au avut cei mai puțini votanți proporțional (Vaslui, Botoșani, Satu Mare, Maramureș). Factorii determinanți sunt diverși: migrația externă masivă în județe ca Vaslui, Botoșani și Satu Mare a redus efectiv populația prezentă acasă (multe persoane pe liste sunt de fapt plecate); de asemenea, sărăcia și deziluzia au jucat un rol – de exemplu Vasluiul, tradițional defavorizat economic, are o populație rezidentă blazată care adesea nu vede rostul votului (rezultat: doar 1 din 3 alegători a participat). În schimb, județe ca Cluj sau Brașov, cu populație educată și civic activă, au înregistrat mobilizări peste medie, motivația votului (pro sau contra Simion) fiind mai ridicată. Recordmen-ul Ilfov merită menționat separat: procentul excepțional de 68% se explică prin numărul mare de noi rezidenți mutați în comunele din jurul Bucureștiului (mulți tineri activi, dornici să voteze) combinat cu liste electorale care pot cuprinde și persoane care și-au păstrat domiciliul acolo deși stau efectiv în Capitală – o situație atipică ce a dus la un numitor (liste) relativ mic raportat la numărul celor prezenți.

• Liste permanente vs. suplimentare vs. urnă mobilă: Conform datelor BEC, din cei 9,57 milioane votanți, 7.286.532 au fost înscriși pe listele permanente ale secțiilor la care au votat (baza localnicilor)file-xeacrm9bitggnbhyjv1uns. În schimb, un număr foarte mare – 2.195.249 persoane (~23% din toți votanții) – au votat pe liste suplimentarefile-xeacrm9bitggnbhyjv1uns. Această cifră include atât votanții din diaspora (care nu figurează pe liste permanente în străinătate, votând practic toți pe liste suplimentare acolo), cât și votanții care în ziua alegerilor s-au aflat în altă localitate decât cea de domiciliu (ex. turiști din minivacanța de Paște/1 Mai, studenți, navetiști etc.). Proporția de peste o cincime votanți pe liste suplimentare este remarcabilă – indicând o mobilitate internă și externă ridicată a electoratului. Acest aspect a favorizat anumiți candidați: de pildă, Nicușor Dan și Simion au obținut scoruri foarte bune în marile centre universitare tocmai datorită tinerilor din alte județe care au votat acolo (liste suplimentare), iar în diaspora Simion a fost masiv avantajat de voturile „suplimentare” din vestul Europei. Tot legat de mobilitate, urna specială (mobilă) – destinată celor nedeplasabili (bolnavi, vârstnici imobilizați, deținuți etc.) – a fost utilizată de 86.004 persoanefile-xeacrm9bitggnbhyjv1uns, reprezentând ~0,9% din total votanți. Practic, aproape fiecare secție de vot din țară a avut câteva zeci de cereri de urnă mobilă. Acest instrument a fost folosit în special în mediul rural și în comunitățile cu mulți vârstnici; mobilizarea prin urna mobilă a fost parte a strategiilor PSD/PNL de a maximiza prezența în fiefurile lor (de notat că numărul de 86 de mii este dublu față de alegerile din 2019, semn că s-a organizat mai intens). Votul prin corespondență, o noutate relativă, a jucat un rol modest – doar 4.114 voturi au venit prin corespondență, acestea fiind din diasporafile-xeacrm9bitggnbhyjv1uns. Deși un număr mai mare de cetățeni se înscriseseră inițial pentru votul prin corespondență, plicurile efectiv returnate au fost puține. Distribuția lor a fost covârșitor în favoarea lui Nicușor Dan (care a obținut ~56% din voturile prin corespondență, semn că alegătorii din diaspora care au optat pentru această metodă au fost în majoritate progresiști) și aproape deloc către Simion. Contribuția acestor voturi a fost infimă în ansamblu, însă relevă un detaliu de profil interesant: diaspora activă digital (cei care și-au planificat votul prin poștă) a preferat candidatul independent moderat, în antiteză cu diaspora prezentă fizic la urne care a preferat candidatul radical.

• Participarea pe categorii demografice: Datele BEC defalcate pe grupe de vârstă arată confirmarea unei tendințe cronice în România – votanții vârstnici au o pondere disproporționat de mare în totalul prezenței. Conform raportărilor pe grupe de vârstă, aproximativ 3,73 milioane de votanți au fost în segmentul 45-64 de ani (ambele genuri) și alți 2,10 milioane peste 65 de ani【30†】. Cu alte cuvinte, peste 62% din cei care s-au prezentat la urne au peste 45 de ani. Prin contrast, tinerii 18-24 de ani au reprezentat sub 8% din prezență (~0,74 milioane). Segmentul 25-34 ani a însumat ~1,21 milioane (cca 12,6%), iar cel 35-44 ani ~1,78 milioane (~18,9%)【30†】. Aceste cifre reflectă atât structura populației (România are o populație îmbătrânită), cât și apetența diferită pentru vot: generațiile vârstnice (peste 45 de ani) sunt mult mai disciplinate la vot, pe când tinerii sunt dificil de convins să participe. Consecința directă în rezultate este că partidele/candidații cu mesaj adresat vârstnicilor sau cu rețele în rural (unde media de vârstă e mai ridicată) au fost avantajate. De exemplu, electoratul lui Simion a inclus un segment neașteptat de mare de persoane 50+ (foști votanți PSD atrași de mesajul naționalist), iar Antonescu, beneficiind de votul nostalgic al pensionarilor PSD-PNL, a luat majoritatea voturilor din căminele de bătrâni și prin urna mobilă. În schimb, Nicușor Dan și Lasconi au fost preferați net de tinerii sub 40 de ani, însă prezența modestă a acestora a limitat contribuția lor. Un indicator indirect este și distribuția pe gen: au votat ușor mai multe femei decât bărbați (50,6% femei din total prezență). Femeile de peste 65 de ani – categorie numeroasă demografic – au avut cea mai mare pondere singulară, ceea ce explică de ce candidații au ținut să transmită mesaje despre pensii, siguranță socială și valorile familiei.

Per ansamblu, mobilizarea electorală din turul I 2025 a fost una atipică față de alegerile recente, prin prisma diasporei și a caracterului anti-sistem. Dacă în trecut partidele mainstream stăpâneau mai bine arta mobilizării (prin mașinării de partid, turism electoral, etc.), de data aceasta vedem că entuziasmul popular și votul negativ au fost motorul prezenței. Diaspora a atins cote record de participare fără infrastructura partidelor mari, semn al unei implicări spontane (pentru Simion). De asemenea, orașe precum București, Cluj au avut prezențe ridicate, datorită mizelor percepute (electoratul a conștientizat că votul lor contează pentru a bloca accesul extremistului în turul II, respectiv a asigura reprezentarea anti-sistem). Totodată, prezența consistentă în rural arată că structurile locale PSD/PNL au tras tare pentru Antonescu – chiar dacă, după cum s-a văzut, nu a fost suficient. Concluzia este că primul tur al prezidențialelor din 2025 a reușit să reactiveze segmente de electorat apatice în mod obișnuit, prefațând un tur II cu un nivel de mobilizare probabil și mai ridicat.

5. Redistribuirea voturilor către turul II și scenarii posibile

Turul al doilea al alegerilor (programat pe 18 mai 2025) îi va confrunta pe George Simion și Nicușor Dan, doi candidați cu profiluri și electorate foarte diferite. Rezultatul final va depinde în mare măsură de modul în care voturile candidaților eliminați în turul I se vor redistribui către cei doi finaliști. Analizăm mai jos, pe rând, fiecare bazin electoral important și gradul de compatibilitate cu Simion sau Dan, pentru a estima posibilele scenarii:

• Electoratul lui Crin Antonescu (PSD-PNL-UDMR) – aprox. 1,89 milioane votanți (20%): Acesta este de departe cel mai consistent bazin disponibil și, totodată, cel mai ostil în mod natural față de Simion. Votanții lui Antonescu provin în principal din structurile tradiționale ale PSD și PNL, partide care au indicat deja explicit sau implicit că vor susține orice candidat împotriva lui Simion. Atât liderii PSD, cât și cei ai PNL au semnalat că vor face front comun împotriva extremismului în turul II, îndemnându-și electoratul să voteze pentru Nicușor Dan (chiar dacă acesta nu le aparține). Compatibilitatea ideologică confirmă această direcție: electoratul lui Antonescu este preponderent moderat, pro-UE, pentru care Dan – fostul aliat al PNL în București – reprezintă un rău mai mic comparativ cu Simion, perceput ca extremist periculos. Un sondaj AtlasIntel realizat între tururi indică faptul că o majoritate covârșitoare (peste 90%) a votanților lui Antonescu ar urma să îl susțină pe Nicușor Dan, iar sub 7% pe George Simionhotnews.rohotnews.ro. Practic, aproape tot ceea ce a obținut candidatul coaliției în turul I s-ar transfera către Dan – cu două posibile excepții: (1) un segment de alegători PSD mai radicalizați naționalist (poate 5-6%) s-ar putea îndrepta spre Simion (fenomen sugerat încă din turul I); (2) o parte din votanții maghiari din Transilvania (care l-au votat pe Antonescu ca rău mai mic) ar putea alege absenția în turul II, nefiind motivați să susțină pe niciunul (UDMR nu are o directivă clară, dar cel mai probabil va recomanda și el vot anti-extremist, deci pro-Dan). Concluzionând, Nicușor Dan ar trebui să beneficieze masiv de pe urma voturilor lui Antonescu, acesta fiind pilonul central al strategiei sale de victorie în turul II.

• Electoratul lui Victor Ponta (Alianța Patria) – ~1,23 milioane votanți (13%): Deși la prima vedere am putea crede că votanții lui Ponta (majoritatea foști PSD-iști și naționaliști moderați) ar fi mai apropiați de Simion ideologic, realitatea politică a turului II este mai nuanțată. Ponta, ca rival personal al lui Simion, nu îl va susține pe acesta (chiar a declarat că va vota „împotriva extremistului”). Mai important, alegătorii lui Ponta sunt în bună măsură alegători social-democrați tradiționali sau naționaliști de stânga care au preferat un suveranist moderat în turul I, dar care dificil ar vota pentru un extremist de dreapta în turul II. O parte semnificativă se vor întoarce „la matcă” alături de PSD, ascultând probabil îndemnul liderilor locali PSD de a-l susține pe Dan pentru a bloca AUR. Sondajele confirmă această tendință surprinzătoare: aproximativ 69% dintre votanții lui Ponta ar urma să meargă la Nicușor Dan, în timp ce doar ~23% l-ar alege pe George Simion, restul nefiind hotărâți sau absenteiștihotnews.ro. Explicația este că, deși Simion și Ponta au împărțit un discurs suveranist, profilul personal al lui Simion (antagonist, de extremă dreaptă) este greu digerabil pentru mulți susținători ai lui Ponta, care provin din cultura politică a PSD (mai etatistă, dar nu neapărat anti-europeană sau ultraconservatoare). Totuși, trebuie luat în calcul și un scenariu alternativ: dacă Simion ar reuși un mesaj de negociere către acest electorat – de pildă, promisiuni sociale, flatarea naționalismului de stânga (cu accente anti-multinaționale, anti-servicii) – el ar putea rupe ceva mai mult (poate până la o treime) din bazinul lui Ponta. Însă chiar și atunci, Dan ar rămâne favorit să ia minim două treimi. Cel mai probabil, Nicușor Dan va integra în strategia sa publică câteva teme sociale (pentru a fi atractiv și votanților mai săraci ai lui Ponta), în vreme ce Simion va încerca să-i convingă că Dan este „omul sistemului Iohannis/Coldea”, sperând să provoace absenteismul unei părți dintre ei. Per total însă, Dan este proiectat să câștige clar și grosul voturilor lui Ponta.

• Electoratul Elenei Lasconi (USR) – ~252 mii votanți (2,7%): Aici compatibilitatea este aproape totală cu Nicușor Dan. Votanții USR sunt anti-corupție, pro-europeni și anti-AUR în covârșitoare majoritate. De altfel, o bună parte dintre ei erau inițial simpatizanți ai lui Nicușor Dan (fondatorul USR) și au votat cu Lasconi doar din loialitate de partid sau în lipsa unei înțelegeri preelectorale între Dan și USR. Este de așteptat ca aproape toți votanții Lasconi – probabil peste 95% – să se îndrepte către Nicușor Danhotnews.ro. În sondajul citat, cifra era impresionantă: 96,7% dintre aceștia l-ar vota pe Dan, și numai un irelevant 2,5% s-ar duce la Simionhotnews.ro. USR deja și-a exprimat oficial susținerea pentru Nicușor Dan în turul II, considerându-l singura opțiune democratică. Așadar, acest bazin (mic, ce-i drept) este integral câștigat de Nicușor Dan.

• Electoratul minor al candidaților naționalist-conservatori (Terheș, Popescu, Banu) – cumulat ~85 mii votanți (~0,9%): Acești alegători, deși puțini, sunt aproape în totalitate afini mesajului AUR. Cristian Terheș, Sebastian Popescu și John Banu au avut platforme foarte apropiate de retorica lui Simion (anti-UE, tradiționalism, teorii conspiraționiste). Este de așteptat ca majoritatea covârșitoare a acestor voturi să meargă la Simion în turul II. Poate câteva mii vor absenta sau, rar, vor alege Dan (dacă au antipatii personale față de Simion), dar în principiu Simion poate conta pe ele ca pe un aport sigur, chiar dacă infim ca pondere. Putem estima că măcar 80-90% din cei ~0,9% ai acestor candidați îi revin lui Simion.

• Electoratul lui Petru-Daniel Funeriu – ~49,6 mii votanți (0,53%): Cazul Funeriu e interesant, fiind un bazin mic, dar compus din votanți de dreapta educați, care însă nu au mers cu Nicușor Dan sau cu Antonescu în primul tur. Probabil sunt persoane foarte exigente anti-sistem, cu orientare conservatoare moderată (Funeriu a fost susținut de cercuri intelectuale de dreapta). Ei ar putea fi împărțiți în turul II. Sondajul AtlasIntel sugerează o divizare aproape egală: ~47% ar opta pentru Nicușor Dan, ~53% pentru Simionhotnews.ro. Practic, jumătate din votanții Funeriu (cei de tip tehnocrat-reformist) vor merge cu Dan, cealaltă jumătate (cei conservatori anti-sistem) cu Simion. Date fiind numerele mici, influența va fi minimă oricum.

• Electoratul Marcela-Lavinia Șandru – ~60,7 mii (0,64%): Votanții Șandru sunt dificil de caracterizat politic – pot fi telespectatori fideli ai emisiunilor sale sau oameni atrași de figura ei, fără o ideologie clară. Fiind totuși o candidată cu discurs moderat (centru-stânga civic) și având inclusiv colaborări anterioare cu ONG-uri, e de așteptat ca mai mulți să încline către Nicușor Dan decât către Simion. Posibil scenariu: 60-70% către Dan, restul absentează sau merg spre Simion. Însă, numărul fiind mic, efectul general e neglijabil.

În sinteză, dacă punem cap la cap fluxurile probabile de voturi: Nicușor Dan pornește cu prima șansă în turul II, întrucât are potențialul de a agrega în jurul lui o „coaliție anti-Simion” foarte largă. El va beneficia aproape integral de voturile candidaților moderați (Antonescu, Lasconi, Șandru, parțial Ponta), ceea ce, matematic, i-ar aduce un plus substanțial peste cele ~21% din turul I. În schimb, George Simion poate conta în mod cert pe bazinul său dur (cele ~41% deja obținute) la care se vor adăuga fragmente din voturile naționaliste mici (Terheș & co.) și probabil o parte din electoratul lui Ponta și Funeriu. Chiar și într-un scenariu favorabil lui Simion, este greu de imaginat că el poate depăși 45-47% din votul total, cu excepția situației în care apare un absenteism masiv la votanții moderați în turul II.

Există totuși factori de incertitudine care pot influența redistribuirea: nivelul de mobilizare. Dacă Nicușor Dan reușește să mobilizeze efectiv toți susținătorii candidaților eliminați (cu ajutorul rețelelor PSD-PNL-USR unite contra AUR), el ar obține o victorie confortabilă. Pe de altă parte, strategia lui George Simion va fi probabil să descurajeze participarea unei părți din electoratul Antonescu/Ponta (insinuând că Dan e tot „sistemul Iohannis” și nu merită votat) – orice procent de absenteism în plus în tabăra adversă îl ajută pe Simion, al cărui electorat este foarte motivat. Un alt factor este tonul campaniei între tururi: dacă Dan va face concesii mesajului național (spre exemplu preluând retorica suveranității moderate pentru a atrage votanții lui Ponta), ar putea să îi consolideze pe aceștia, dar riscă să piardă entuziasmul progresiștilor; invers, dacă se poziționează ferm pro-european, va menține mobilizat nucleul dur urban, dar unii naționaliști moderați pot sta acasă. De cealaltă parte, Simion ar putea încerca să își „cizeleze” imaginea pentru a părea acceptabil unui public mai larg – de pildă, moderând limbajul extrem – însă riscă astfel să-și demotiveze baza radicală.

Pe baza datelor actuale și a declarațiilor de susținere, scenariul cel mai probabil este cel al unei convergențe masive anti-AUR în turul II, similar modelului „frontului anti-extremist” din 2000 (când toate forțele politice s-au unit împotriva lui Corneliu Vadim Tudor). Nicușor Dan ar aduna astfel între 60% și 65% din voturile totale, obținând președinția. Totuși, având în vedere că Simion a surprins deja analiștii în turul I cu un scor peste așteptări, nu poate fi exclusă o luptă strânsă. Sondajele din ajunul turului final arătau practic egalitate (48%-48% intenții de vot)hotnews.ro, semn că succesul depinde de fiecare segment de electorat. Cert este că miza redistribuirii voturilor este uriașă: George Simion trebuie să spere la absenteismul votanților convenționali și la un transfer al nemulțumiților (în special de la Ponta), în timp ce Nicușor Dan contează pe disciplina și spiritul civic al unei coaliții eterogene de alegători (de la progresiști urbani până la pensionari PSD) uniți de dorința de a bloca un președinte extremist.

Concluzii

Turul I al alegerilor prezidențiale din 2025 a reprezentat un cutremur pe scena politică românească: ascensiunea fără precedent a unui candidat ultranaționalist (George Simion) și accederea în finală a unui independent reformator (Nicușor Dan), în detrimentul candidatului susținut de cele mai mari partide tradiționale. Analiza detaliată a votului relevă fracturile profunde din electorat – pe regiuni, pe medii (urban/rural), pe categorii demografice și mai ales pe atitudinea față de sistemul politic. Simion a reușit să coalizeze revolta anti-sistem din aproape toate colțurile țării și din diaspora, obținând pluralități impresionante în zone diverse. Nicușor Dan, la rândul său, a capitalizat pe votul urban educat și a demonstrat că există un apetit pentru o alternativă democratică în afara vechilor partide.

Pentru turul II, ecuația electorală se rescrie: nu mai este vorba de a alege între mai multe opțiuni, ci de a respinge ori extremismul, ori continuitatea sistemului. Datele sugerează că Nicușor Dan are prima șansă, beneficiind de o largă coaliție anti-Simion, însă rezultatul va depinde critic de prezența la vot și de capacitatea ambilor candidați de a-i convinge pe votanții rivalilor eliminați. Indiferent de deznodământ, alegerile din 2025 marchează o cotitură – fie către o schimbare de paradigmă prin alegerea unui independent sprijinit de întreg spectrul politic tradițional, fie către o ruptură radicală, cu un președinte populist-naționalist. Turul I a pus în lumină atât vulnerabilitățile democrației românești (dezamăgirea populară care alimentează extremismul), cât și resiliența ei (capacitatea forțelor democratice de a se mobiliza în fața unui pericol perceput). Redistribuirea voturilor și atitudinea alegătorilor în turul II vor decide direcția – consolidarea unui front pro-democratic larg sau intrarea pe un drum politic neexplorat. Cert este că, în urma turului I, clasa politică tradițională a primit un mesaj dur: votul popular nu mai poate fi considerat garantat, iar depășirea fracturii dintre electorat și instituțiile statului va trebui să devină o prioritate pentru evitarea unor viitoare șocuri electorale.

Surse: Date oficiale BEC, procese verbale și centralizatoare; analiză HotNews/AtlasIntelhotnews.rohotnews.ro; reportaje și știri Euronews & RFE despre votul din diasporaromania.europalibera.orgromania.europalibera.org; articole de presă Adevarul și Digi24 privind incidentele de campanie și declarațiile candidațiloradevarul.roadevarul.ro. (Analiză realizată pe baza datelor și informațiilor disponibile la 5 mai 2025)